Mulți oameni încă confundă îngrijirea de sine sănătoasă cu iubirea de sine absolută, punând o mină în fundația relațiilor lor.
Ei își sacrifică interesele, așteptând recunoștință, și sfârșesc prin a avea parte doar de epuizare și resentimente, relatează .
Adevărata iubire de sine nu are nimic de-a face cu narcisismul. Mai degrabă, este o fundație interioară puternică care vă permite să înfruntați furtunile și să vă apreciați chiar și în momentele de conflict.
Pixabay
Psihologii notează că o persoană care nu se prețuiește proiectează în subconștient această atitudine asupra partenerului său. Îi este greu să creadă în sinceritatea complimentelor și așteaptă în permanență o captură, creând o atmosferă toxică de anxietate în cuplu.
O astfel de persoană este ca o casă cu o fundație șubredă, care are nevoie constant de sprijin din exterior. Orice adiere de vânt – critică, neatenție a partenerului – îl face să tremure până la pământ. Starea sa de spirit și stima de sine încep să depindă catastrofal de fiecare cuvânt și privire a iubitei sale.
Privat de nucleul său interior, el cade în co-dependență, dizolvându-se în celălalt fără urmă. În loc de două personalități întregi, se formează o construcție instabilă, în care amândoi se pierd. Partenerul dintr-un astfel de cuplu simte adesea greutatea copleșitoare a responsabilității pentru fericirea altcuiva.
Terapeuții de cuplu subliniază adesea că abilitatea de a spune „nu” și de a afirma limitele personale este un act de iubire de sine și de iubire a relației. Nu este un zid, ci mai degrabă malul unui râu care îl împiedică să se reverse haotic și să distrugă totul în jurul său. Acolo unde nu există limite, iubirea se transformă treptat într-o mlaștină în care se îneacă atât individualitatea, cât și pasiunea.
Atunci când o persoană se prețuiește cu adevărat, ea nu permite să fie tratată în mod denigrator, dar nici nu caută să-și umilească partenerul. În prezența sa, ceilalți oameni încep involuntar să se simtă mai calmi și mai încrezători. El nu are nevoie de confirmări constante ale importanței sale, deoarece poartă acest sentiment în interior.
Încrederea sa devine o forță magnetică care atrage aceeași atitudine matură. Partenerii sănătoși recunosc intuitiv această plenitudine interioară și luptă pentru ea. Relațiile sunt eliberate de povara nemulțumirilor și a manipulării reciproce.
Iubirea de sine se manifestă în lucrurile mărunte: capacitatea de a petrece o seară singuri fără vinovăție, capacitatea de a alege munca și hobby-urile care aduc bucurie. Ea nu înseamnă izolare, ci umple timpul petrecut împreună cu noi culori și subiecte de conversație.
Viața interesantă și bogată a fiecărui partener devine un bun comun și o sursă de interes reciproc fără sfârșit.
Un psihoterapeut celebru a spus odată că nu putem iubi o altă persoană decât atât de mult cât ne iubim pe noi înșine. Această idee pare paradoxală doar la prima vedere. Încercarea de a da altcuiva ceea ce tu nu ai este sortită eșecului și nu duce decât la epuizare emoțională.
Prin umplerea vasului său interior, o persoană este capabilă să împărtășească cu partenerul său fără regrete sau facturi ascunse. Iubirea sa devine un dar necondiționat mai degrabă decât o tranzacție cu așteptarea unei investiții reciproce.
O astfel de relație încetează să mai fie un câmp de luptă al ambițiilor și devine un port sigur.
Citește și
- Ce se întâmplă dacă prietenia dispare într-o relație: de ce pasiunea nu este suficientă
- De ce avem nevoie de un „limbaj al iubirii”: cum să nu mai vorbim dialecte diferite
