În lumea animalelor de companie, chinchilla se remarcă printr-o trăsătură cu adevărat unică.
Blana lor este atât de densă încât puricii și alți paraziți nu pot trăi în ea, iar corpul lor este practic lipsit de orice miros, relatează .
Această calitate nu este o întâmplare, ci rezultatul adaptării evolutive la condițiile dure din Anzii muntoși. Într-un climat rece și uscat, în care umiditatea este scăzută, iar vegetația este rară, ar fi nu numai neprofitabil, ci și periculos să produci mirosuri puternice.
Mirosurile puternice atrag prădătorii, iar chinchilele, fiind rozătoare, se află la baza lanțului trofic. Natura le-a oferit un sistem de camuflaj perfect, făcându-le practic invizibile pentru simțul olfactiv al dușmanilor lor.
Termoreglarea lor funcționează, de asemenea, diferit față de alte mamifere. Chinchilelor le lipsesc complet glandele sudoripare și sebacee, care la majoritatea animalelor sunt principala sursă de miros.
În loc să transpire, ele își reglează temperatura corpului prin clapele uriașe ale urechilor, care sunt străbătute de capilare, și prin respirația lor unică. Această caracteristică fiziologică le modifică radical chimia corpului.
Chiar și urina lor are o concentrație relativ scăzută de amoniac în comparație cu alte rozătoare. Acest lucru se datorează faptului că rinichii lor au învățat să extragă cât mai eficient umiditatea din tot ceea ce consumă.
Un crescător din Urali, care se ocupă de chinchile de mulți ani, a remarcat zâmbind că adăposturile sale miroseau pur și simplu a fân și umplutură de lemn uscat. El a comparat această aromă cu mirosul unei cărți vechi sau al unei păduri de toamnă, dar nu al unei fiare.
Totuși, această idilă igienică are un dezavantaj. Blana groasă, lipsită de lubrifierea naturală grasă, categoric nu tolerează umezeala. Când este udă, absoarbe instantaneu apa ca un burete și îi va lua mult timp să se usuce.
Pielea umedă devine un teren propice pentru ciuperci, motiv pentru care în natură chinchilele nu fac niciodată baie în apă. În schimb, le face mare plăcere să facă baie în nisip vulcanic fin sau în praf de zeolit.
Acest tratament nu numai că le curăță blana de excesul de grăsime și murdărie, dar le oferă și o plăcere incredibilă. A privi o chinchilla rostogolindu-se în nisipul său este o plăcere estetică pentru proprietar.
Curățenia lor a devenit parte din zicală, iar ele petrec mai multe ore pe zi îngrijindu-se. Își ling blana folosindu-și limba lungă și picioarele anterioare, menținându-și „invizibilitatea” naturală.
Această caracteristică îi face animalele de companie ideale pentru viața la apartament și pentru persoanele cu un simț al mirosului sensibil sau cu o tendință la alergii. Deși blana lor este groasă, aceasta nu răspândește alergenii în jur, precum blana de pisică sau de câine.
Dar merită să ne amintim că lipsa mirosului nu este o indulgență pentru o îngrijire deficitară. Cușca trebuie totuși curățată în mod regulat, iar nisipul din cușca de îmbăiere trebuie schimbat frecvent pentru a o menține eficientă.
Chinchilla dovedește că a fi discret nu înseamnă a fi neinteresant. Natura lor secretoasă și curată nu face decât să sublinieze unicitatea lor în lumea animalelor de companie.
Sunt ca niște mici extratereștri din munți îndepărtați, a căror biologie ne reamintește cât de diverse sunt căile evoluției. Conținutul lor este o ocazie de a atinge această lume fragilă care miroase doar a fân.
Citește și
- Ce se întâmplă dacă un papagal este plictisit: adevărul despre comportamentul distructiv și cum să îl eviți
- De ce un câine își înclină capul: motive surprinzătoare pentru un obicei emoționant
