Pare paradoxal faptul că stabilirea unor limite personale clare este adesea percepută ca un act de înstrăinare.
Mulți oameni se tem că fraza „Am nevoie să fiu singur” va fi percepută ca respingere sau lipsă de iubire, relatează .
În practică, funcționează invers – respectul pentru spațiul personal al partenerului devine ciment pentru încredere.
Limitele sănătoase nu sunt un gard înalt, ci mai degrabă reguli clare pentru a intra pe teritoriul tău personal. Ele comunică unde se termină responsabilitatea dumneavoastră și unde începe zona de confort a celeilalte persoane. De exemplu, respectarea hobby-urilor partenerului care nu vă interesează sau a timpului personal petrecut citind sau plimbându-se.
Un psiholog de familie compară astfel de relații cu doi copaci puternici care cresc unul lângă altul. Rădăcinile lor se întrepătrund, oferind sprijin, dar trunchiurile rămân independente. O fuziune, în care partenerii se dizolvă unul în celălalt, duce adesea la o pierdere a identității și la un sentiment cronic de nemulțumire.
Atunci când o persoană își sacrifică constant interesele, acumulează în tăcere resentimente și își ignoră propriile nevoi, ea începe imperceptibil să se epuizeze.
Epuizarea emoțională într-un cuplu vine mult mai repede decât pare și se manifestă prin iritabilitate și apatie. Iubirea încetează să mai hrănească relația, transformându-se într-o rutină a responsabilităților.
Practica arată că cel mai simplu mod de a începe să construiești limite este să vorbești deschis despre sentimentele tale folosind „automesajul”.
În loc să mustrați „nu speli niciodată vasele”, puteți spune „mă simt obosit și frustrat când văd chiuveta plină după o zi grea”. Acest lucru elimină tonul acuzator și se concentrează pe percepția ta.
O cunoștință de-a mea, aflată în pragul divorțului, a decis să experimenteze. A stabilit cu soția sa două seri „private” pe săptămână, în care fiecare putea face ce dorea fără să se simtă vinovat. După o lună, nu numai că nu erau înstrăinați, dar au descoperit că le era din nou dor unul de celălalt și că aveau multe de spus.
Capacitatea de a spune nu și de a negocia termeni reciproc avantajoși este un semn al unei relații mature și stabile.
O astfel de familie nu devine o cușcă, ci un spate de încredere, în care cineva își poate recăpăta forțele și poate fi el însuși. Apropierea construită pe libertate și respect este mult mai profundă decât cea bazată pe sentimentul datoriei.
Citește și
- De ce ascundem emoțiile reale: prețul unei măști în relațiile apropiate
- Când comoditatea învinge sentimentele: Capcana cuplului invizibil
