În spatele calmului exterior al multor cupluri se află adesea un ocean de emoții nespuse – de la iritare ușoară la tristețe profundă.
Zâmbim când ne vine să plângem și spunem „totul este bine”, deși în interior totul se contractă de resentimente, creând iluzia armoniei, relatează corespondentul .
Această fațadă a bunăstării este ridicată din teamă – de a părea prea vulnerabili, de a fi înțeleși greșit sau, și mai înfricoșător, de a provoca un conflict. Purtăm măști de parteneri ideali, uitând că adevărata intimitate se naște doar în sinceritate, cu toate manifestările ei neideale. Psihologii îl numesc „atașament evitant”, atunci când o persoană își sacrifică sentimentele de dragul unei liniștiri imaginare în cuplu.
Pixabay
În timp, acest comportament se transformă într-un obicei periculos, ducând la epuizare emoțională. Emoțiile reprimate nu dispar fără urmă – ele se acumulează, găsindu-și un debușeu în agresivitatea pasivă, răcelile frecvente sau izbucnirile bruște de furie pentru fleacuri absolute. Organismul dă întotdeauna o factură pentru emoțiile neexprimate.
O femeie a povestit cum, timp de cinci ani de căsnicie, a încercat să fie o soție „comodă”, fără să arate niciodată resentimente sau oboseală. Rezultatul a fost o cădere nervoasă liniștită în bucătărie, când nu și-a putut găsi ceașca preferată. Astfel de momente scot la iveală fragilitatea apărărilor construite de-a lungul anilor.
Experții în inteligență emoțională subliniază: exprimarea sentimentelor nu este o slăbiciune, ci o abilitate a unui individ matur. Nu este vorba despre a arunca tot ce îți trece prin cap asupra partenerului, ci despre capacitatea de a-ți denumi cu exactitate experiențele și de a le împărtăși într-un mod accesibil. Este o artă care necesită ceva curaj și exercițiu.
Mulți oameni se tem că sinceritatea va distruge relațiile, dar practica arată contrariul – ceea ce nu se spune devine zidul care crește încet între oamenii care se iubesc. Adevărata intimitate este posibilă doar atunci când ne permitem nouă înșine și partenerului nostru să fim reali, cu toate temerile și îndoielile noastre.
Ar trebui să începeți cu puțin – recunoscându-vă ceea ce simțiți cu adevărat în acel moment. Apoi puteți încerca să o împărtășiți cu partenerul, folosind o regulă simplă: „Mă simt [эмоция]când tu [конкретное действие]deoarece [объяснение]”. Această formulă ajută la evitarea acuzațiilor și la orientarea conversației într-o direcție constructivă.
Crearea unui spațiu sigur pentru exprimarea emoțiilor este un efort comun. Atunci când ambii parteneri sunt de acord să nu întrerupă, să nu devalorizeze experiențele celuilalt și să nu se grăbească imediat să dea sfaturi, are loc un adevărat miracol al înțelegerii reciproce. Treptat, teama de a nu fi înțeles greșit face loc încrederii.
Poate cea mai mare ironie este că emoțiile noastre „neideale” – tristețea, frica, nesiguranța – sunt cele care ne fac să fim cu adevărat intimi. Permițându-i partenerului nostru să vadă sentimentele noastre reale, îi oferim o șansă unică de a iubi nu o imagine, ci o persoană vie, cu o lume interioară complexă.
Citește și
- Când comoditatea învinge sentimentele: Capcana cuplului invizibil
- Ce se întâmplă când nu-ți mai admiri partenerul: efectul de orbire în relații
