Proprietarii de animale de companie cu pene sunt uneori îngroziți să descopere că companionul lor luminos și vorbăreț începe brusc să își smulgă propriile pene sau să se balanseze monoton pe perișor.
Mulți consideră că este vorba despre o boală, dar rădăcina problemei se află adesea în domeniul psihologiei, nu al fiziologiei, relatează .
Aceste comportamente anxioase sunt un rezultat direct al deprivării senzoriale și al lipsei de exercițiu mental. În natură, ziua unui papagal este programată pe minute: căutarea hranei, comunicarea cu stolul, zborul, îngrijirea penajului. Într-o cușcă, însă, acest program încărcat se transformă într-o rutină de mâncat și dormit.
Comportamentul distructiv este un strigăt de ajutor, o modalitate de a se ocupa atunci când mediul nu oferă stimuli. Îndepărtarea de sine, de exemplu, poate începe ca o banală culegere de pene din plictiseală și se poate transforma într-un obicei compulsiv care aduce o ușurare temporară.
Ornitologii experimentați compară viața unui papagal în captivitate cu cea a unui copil foarte inteligent, blocat într-o cameră goală. Creierul său, programat să rezolve probleme complexe, pur și simplu nu poate sta inactiv. Acesta va găsi un loc unde să se atașeze, chiar dacă această acțiune este distructivă.
Cheia pentru rezolvarea problemei este îmbogățirea fundamentală a mediului. Nu este vorba doar de a înlocui jucăriile o dată pe an. Un animal de companie are nevoie de puzzle-uri interactive în care dulciurile răsplătesc ingeniozitatea și de o schimbare regulată a obiectelor de explorat.
Locația cuștii joacă un rol imens. Plasând-o în centrul vieții de familie, dar fără curenți de aer sau zgomot direct, îi oferiți păsării posibilitatea de a fi un observator. Simpla vizionare a vieții de familie este deja un fel de serial TV pentru pasăre, oferindu-i hrană pentru gândire.
Nu există niciun substitut pentru interacțiunea în direct cu proprietarul. Zece minute de antrenament cu întărire pozitivă sau de joacă împreună vor face mult mai mult pentru un papagal decât o zi întreagă petrecută singur cu cele mai scumpe jucării. Este o creatură socială care tânjește după dialog.
Papagalul ondulat al unor cunoscuți s-a transformat radical după ce au început nu doar să îl lase să iasă din cușcă, ci să îi organizeze adevărate misiuni. Au construit labirinturi simple din cereale uscate pentru micul dejun și nuci din carton, pe care trebuia să le distrugă cu ciocul pentru a ajunge la bunătăți.
Pasărea a participat cu entuziasm la aceste activități, iar urmele de pene smulse de pe pieptul său au dispărut în cele din urmă, fiind înlocuite de un penaj sănătos și strălucitor.
Acest caz dovedește încă o dată că o viață fericită pentru un papagal captiv nu ține atât de mult de o cușcă spațioasă, cât de o socializare bogată și previzibilă, care îi oferă un sentiment de siguranță și angajament.
Citiți și
- De ce un câine își înclină capul: motive surprinzătoare pentru obiceiul atingerii
- De ce toarce pisica: mecanismul ascuns al unei înțelegeri străvechi
