Ai observat vreodată că cele mai fericite relații apar adesea atunci când încetezi să le mai cauți cu disperare?
Aceasta nu este doar o metaforă frumoasă, ci un fenomen psihologic înrădăcinat în teoria atașamentului, relatează .
A alerga constant după partener, încercând să îi câștigi dragostea, semnalează adesea un tip de atașament anxios.
Pixabay
O astfel de persoană poate aștepta ore întregi un mesaj, accepta toate condițiile și trăiește viața partenerului, uitând de a sa. Din exterior pare că este foarte iubitoare, dar în realitate este vorba mai mult despre teama de a fi abandonată. Energia care ar putea fi direcționată către dezvoltare se duce către control și griji constante.
Psihologii observă că un astfel de comportament nu atrage, ci mai degrabă respinge potențialii parteneri. Creează un dezechilibru nesănătos și privează relația de ușurință. Partenerul „alergătorului” fie obosește de presiune, fie stă la gâtul lui, luând sacrificiul de bun.
Ce se întâmplă atunci când un bărbat se oprește și decide să se concentreze asupra sa? El descoperă brusc că are propriile interese, obiective profesionale și prieteni. Stima lui de sine încetează să mai depindă de validarea externă și devine mai puternică din interior.
O astfel de persoană devine autosuficientă emoțional și începe să emane o încredere liniștită. Această calitate este incredibil de atractivă, deoarece înseamnă că alături de el va fi confortabil, nu dificil din punct de vedere psihologic. El intră într-o relație nu din teama de singurătate, ci din dorința de a împărtăși o viață plină deja stabilită.În loc să se agațe de partenerul său, îi oferă acestuia o lume interesantă în care el este fericit să intre. Granițele încetează să mai fie un zid și devin reguli clare ale jocului pe care ambii le respectă. Dragostea încetează să mai fie o necesitate și devine o alegere conștientă a doi indivizi întregi.
Desigur, această cale necesită curaj și muncă interioară, poate chiar cu un terapeut. Dar rezultatul merită – o relație construită pe picior de egalitate, în care poți fi tu însuți fără să joci un rol. Acesta este atașamentul sănătos, în care există atât intimitate, cât și libertate.
Citește și
- De ce avem nevoie de limite în familie: cum spațiul personal creează o intimitate reală
- De ce ascundem emoțiile reale: costul măștilor în relațiile apropiate
