A întârziat din nou și deja i-ai găsit o scuză.
Ea țipă și tu găsești o explicație rațională, relatează un corespondent .
Vi se pare cunoscută această situație? Adesea ignorăm clopotele de alarmă, înlocuind bunul simț cu speranța oarbă. Atracția noastră seamănă uneori cu o mână de busolă stricată, care se încăpățânează să arate spre o anomalie magnetică în loc de calea cea bună.
Pixabay
Oamenii de știință cred că rădăcinile acestui fenomen merg adânc în copilărie. Creierul caută involuntar modele familiare de comportament, chiar dacă acestea sunt toxice, deoarece sunt sinonime cu „normalitatea”.
Psiholog, notează: „Ne putem dori în mod conștient relații sănătoase, dar sistemul nostru limbic, care este responsabil pentru emoții, ajunge la haosul familiar”. Este ca și cum ai încerca să reeduci o persoană stângace – mecanismul funcționează, dar este nevoie de un efort enorm.
Îmi vine în minte povestea unei prietene care s-a întâlnit timp de mai mulți ani cu un bărbat care i-a încălcat constant demnitatea. Era evident din exterior, dar ea nu voia să-l părăsească, pretinzând că îl iubește. Atracția ei față de el era asemănătoare unei dependențe, în care rarele momente de tandrețe erau înlocuite de lungi perioade de indiferență. Despărțirea a fost un adevărat sevraj, dureros, dar necesar.
De fiecare dată călcăm pe aceeași greblă, crezând cu adevărat că de data aceasta este diferit. Justificăm grosolănia cu „zi proastă”, gelozia cu „dragoste puternică” și iresponsabilitatea cu „natura creativă”.
Specialiștii recomandă să se efectueze un fel de „audit al relației”, evaluând nu cuvintele, ci exclusiv acțiunile partenerului. Dacă lista dezamăgirilor și jignirilor este de trei ori mai lungă decât lista bucuriilor, este timpul să vă puneți o întrebare sinceră.Ruperea acestui cerc vicios nu este o sarcină ușoară. Este nevoie de curaj pentru a recunoaște că pasiunea nu este întotdeauna însoțitoarea fericirii. Uneori, cele mai calme și mai sigure relații par fade tocmai pentru că nu ne dau adrenalina cu care suntem obișnuiți.
Trebuie să ne acordăm timp pentru a ne readapta, învățând să ne bucurăm mai degrabă de siguranță decât de haos.
Dragostea nu ar trebui să fie un câmp de luptă sau o muncă în progres. Este mai degrabă un port sigur în care poți fi tu însuți fără teama de furtună. Ascultați-vă: dacă vă simțiți constant anxios în preajma unei persoane, s-ar putea să nu fie iubire, ci doar o iluzie creată de propriul creier.
Citește și
- Cum să nu mai vorbești limbi diferite: de ce are nevoie cu adevărat jumătatea ta
- De ce nu poți trăi doar de dragul unei relații: cum spațiul personal salvează cuplurile
