Ideea că multitasking-ul este superputerea oamenilor de succes s-a dovedit a fi unul dintre cele mai durabile mituri ale timpurilor noastre.
Oamenii de știință demonstrează de fiecare dată că creierul uman pur și simplu nu este adaptat pentru îndeplinirea eficientă a mai multor sarcini intelectuale în același timp, relatează corespondentul .
În loc de o adevărată muncă paralelă, creierul nostru trece rapid de la o sarcină la alta, iar fiecare astfel de trecere consumă resurse cognitive. Ca urmare, facem mai multe greșeli și sfârșim prin a pierde mai mult timp decât atunci când facem lucrurile secvențial.
Pixabay
Un profesor de neuroștiințe cognitive compară acest proces cu funcționarea memoriei RAM a unui computer. Cu cât rulează mai multe programe în același timp, cu atât sistemul funcționează mai lent și cu atât crește riscul de „înghețare”.
Sentimentul fals de productivitate pe care îl oferă multitasking-ul se transformă de fapt în oboseală cronică și haos mental. Acest lucru este evident mai ales atunci când încercați să lucrați cu un flux constant de notificări de la mesagerie și rețele sociale.
Un designer a recunoscut că, oprind toate notificările timp de două ore pe zi, a reușit să termine un proiect care, în mod normal, i-ar fi luat o săptămână. Experiența sa nu este unică, ci doar confirmă datele din numeroase studii.
Obiceiul de a combina comunicarea cu cei dragi cu imersiunea într-un smartphone este deosebit de deranjant. Credem cu adevărat că putem asculta și derula feed-ul, dar, în realitate, atenția noastră este concentrată într-un singur loc.
Calitatea unei astfel de comunicări scade rapid, iar partenerul se simte ignorat, chiar dacă încercăm să ascundem acest lucru. Psihologii o numesc neglijarea interlocutorului prin dependența de gadgeturi.
Trecerea conștientă la single-tasking necesită efort, deoarece obiceiul de a fi mereu „la datorie” a devenit o adevărată dependență pentru mulți oameni. Puteți începe cu puțin: alocați doar 25 de minute pentru o singură sarcină, îndepărtând totul de pe birou, inclusiv telefonul.
În timp, creierul învață să se concentreze mai profund, iar munca începe să aducă nu doar rezultate, ci și satisfacția reală de a fi cufundat în proces.
Citește și
- De ce trebuie să înveți limitele emoționale: de ce empatia nu este despre victimizare
- De ce creierul sabotează sarcinile importante: Cum îți controlează dopamina motivația
